Blestematul 23 august ...

Azi este una din cele mai negre date din istoria poporului nostru. Ziua în care s-a semnat undeva, în secret, acum 73 de ani sfârșitul României Mari. Orice popor are în istoria lui zile fatidice, zile care de-a lungul istoriei i-au influențat mult. Pentru  noi, o astfel de dată este 23 august. În 1595, la Călugăreni, Mihai Viteazul reușea să obțină o frumoasă și necesară victorie împotriva trupelor otomane conduse de Sinan Pașa. Prin acea victorie Muntenia scăpa de amenințarea de a deveni pașalâc turcesc și-i va face și pe otomani să aibă o atitudine mai binevoitoare cu domnul muntean, care îi va fi de folos în anii ce vor urma când a dorit să-și pună în aplicare intenția de a centraliza într-un singur spațiu comun regiunile locuite de români. Mai apoi, în 1944 va avea loc celebra arestare a lui Antonescu și preluarea puterii de regele Mihai I, eveniment care-l voi dezvolta cu altă ocazie. Dar probabil cel mai important moment din istorie, care se leagă de data de 23 august și de țara noastră este 23 august 1939 când la Moscova s-a semnat în secret pactul de (ne)agresiune Ribbentrop-Molotov între Germania și U.R.S.S. prin care cele două mari puteri europene urmau să-și împartă sferele de putere și influență în Europa. Polonia urma să fie ștearsă din nou de pe hartă, la fel ca și Finlanda și Țările Baltice (Finlanda a supraviețuit miraculos acestui plan tocmai pentru că a avut curajul de a se opune armat sovieticilor). legat de România protocolul adițional semnat prevedea la articolul 2 că U.R.S.S. are pretenții asupra părții de est a Moldovei, numită de ei Basarabia, care după spusele lor fusese ocupată abuziv de România în urma primului război mondial. Sovietele nu au recunoscut vreodată actul popular de la 27 martie 1918 și nici recunoașterea internațională a lui din octombrie 1920 dintre Franța, Anglia și Japonia, cu toate că în perioada interbelică au avut relații diplomatice cordiale cu Statul Român. În acea fatidică zi Germania sacrifica un teritoriu dintr-o țară care nu le aparținea doar pentru a câștiga bunăvoința de moment a sovieticilor. Ei știau deja că vor ataca U.R.S.S.-ul și că se vor alia cu România dar au decis să joace România ca o carte de schimb. Acest act josnic al germanilor va costa țara noastră nu numai Basarabia, ci și Bucovina de Nord și Herța, ocupate abuziv de sovietici, deși aceste teritorii nu aparținuseră niciodată rușilor. Germaniei nu i-a păsat că își trăda astfel un aliat pe care avea tot interesul să se bazeze. Au tupeul azi să ne acuze că i-am trădat la 23 august 1944 dar ei uită de trădările lor din 23 august 1939 și 30 august 1940, când prin două acte arbitrare ale lor România pierdea aproape jumate din țară. Putem spune că 23 august 1944 a fost răzbunarea actului comis cu 5 ani înainte. Oricum, avem și noi partea noastră de vină. Nu trebuia la 27 iunie 1940 când sovieticii ne-au înaintat acel ultimatum să cedăm. Trebuia să luptăm pentru apărarea oricărei bucăți din țară. Poate că am fi fost înfrânți, poate că în 2-3 luni rușii ar fi ocupat Moldova și ar fi ajuns poate și la București. Poate că armata română ar fi fost într-un final scoasă din luptă și țara împărțită între ruși, bulgari și unguri, exact cum a pățit Franța care a fost ocupată, dar măcar ne-am fi păstrat onoarea de a nu ceda fără luptă și am fi făcut parte la sfârșit din tabăra țărilor aliate care au luptat contra autoritarismului. Poate altfel ar fi arătat istoria noastră dacă nu am fi cedat pe 27 iunie 1940. Oricum, cred că germanii nu ar fi îngăduit rușilor să treacă spre capitală și Muntenia (unde era petrolul așa necesar nemților), cu toate că presupun că rușii s-ar fi oprit ei din proprie inițiativă pe Prut. Dar presupunând cel mai negru scenariu că rușii ar fi invadat inclusiv Muntenia și Oltenia, românii se puteam retrage liniștiți dincolo de munți în Transilvania pe care ar fi apărat-o ușor având ca ajutor crestele înalte ale Carpaților. Transilvania ar fi devenit în 1940-1941 pentru România ce fusese Moldova între 1916-1918. Despre acest subiect intenționez să povestesc mai mult în scurt timp, într-un articol detaliat, încadrat în ciclul celor mai mari greșeli din istoria României.
Ceea ce rămâne însă clar în urma acestui articol, este că data de 23 august 1939 rămâne una din cele mai fatidice și negative zile din istoria noastră. Actul când s-a semnat actul de deces al României Mari, actul când în secret două țări au bine-dispus să-și împartă arbitrat teritorii care nu erau ale lor. 23 august rămâne o dată de doliu pentru istoria noastră și e trist că autoritățile au uitat de ea și numai este amintită. Începem să ne uităm istoria ... păcat ... Dacă vrem să avem un viitor trebui să ne studiem corect și complet trecutul, să-i descoperim erorile și să învățăm din ele, să ne asigurăm că nu le mai repetăm.