joi, 29 decembrie 2011

Conducătorii Munteniei

Astăzi voi publica lista domnitorilor Munteniei. Am ales să o încep încă de la conducătorii legendari din sec XIII, împărţindu-i în două dinastii funcţie de râul unde aveau aceştia reşedinţa. Abia de la 1310 se cunoaşte dinastia sigură domnitoare, cea a Basarabilor, după întemeietorul ei, Basarab I. Până la începutul sec XVI se pare că doar această dinastie a condus principatul, pentru ca mai apoi diverse dinastii, mai apropiate sau nu de cea a Basarabilor vor începe să se lupte pentru tzron. Uneori, chiar dinastii provenite din oldova, Transilvania sau Grecia vor conduce ţara. În perioada fanariotă dinastiile vor fi toate din Grecia, dar în timp se vor împământeni şi vor deveni mai apoi familii princiare roâneşti.

Domnitorii Munteniei

Dinastia Olteană (1228-1290)

Mişelav 1228-1241
Litovoi 1241-1277
Bărbat 1277-1290

Dinastia Arşeşeană (1290-1310)

Radu Negru 1290-1300
Tihomir 1300-1310

Dinastia Basarab (I) (1310-23 ian 1512)

Basarab I 1310-1352
Nicolae Alexandru 1352-16 noi 1264
Vladislav Vlaicu 16 noi 1364-1377
Radu I 1377-1383
Dan I 1383-23 sept 1386
Mircea I cel Bătrân (I) 23 sept 1386-mai 1395
Vlad I Uzurpatorul mai 1395-ian 1397
Mircea I cel Bătrân (II) ian 1397-31 ian 1418
Mihai I 31 ian 1418-aug 1420
Dan II cel Viteaz (I) aug 1420-mart 1421
Radu II Prasnaglava (I) mart 1421-oct 1422
Dan II cel Viteaz (II) oct 1422-iul 1423
Radu II Prasnaglava (II) iul-aug 1423
Dan II cel Viteaz (III) aug 1423-sept 1424
Radu II Prasnaglava (III) sept-oct 1424
Dan II cel Viteaz (IV) oct 1424-mai 1426
Radu II Prasnaglava (IV) mai 1426
Dan II cel Viteaz (V) mai 1426-ian 1427
Radu II Prasnaglava (V) ian-apr 1427
Dan II cel Viteaz (VI) apr 1427-mart 1431
Alexandru I Aldea mart 1431-dec 1436
Vlad II Dracul (I) dec 1436-apr 1442
Mircea II apr-aug 1442
Basarab II aug 1442-apr 1443
Vlad II Dracul (II) apr 1443-noi 1447
Vladislav II (I) noi 1447-oct 1448
Vlad III Ţepeş (I) oct-noi 1448
Vladislav II (II) noi 1448-22 aug 1456
Vlad III Ţepeş (II) 22 aug 1456-noi 1462
Radu III cel Frumos (I) noi 1462-noi 1473
Basarab III Laiotă (I) noi-dec 1473
Radu III cel Frumos (II) dec 1473-mai 1474
Basarab III Laiotă (II) mai-oct 1474
Radu III cel Frumos (III) oct 1474-ian 1475
Basarab III Laiotă (III) ian 1475-noi 1476
Vlad III Ţepeş (III) noi-dec 1476
Basarab III Laiotă (IV) dec 1476-noi 1477
Basarab IV Ţepeluş (I) noi 1477-sept 1481
Mircea III sept 1481
Vlad IV Călugărul (I) sept-noi 1481
Basarab IV Ţepeluş (II) noi 1481-apr 1482
Vlad IV Călugărul (II) apr 1482-15 apr 1495
Radu IV cel Mare 15 apr 1495-apr 1508
Mihnea I cel Rău apr 1508-29 oct 1509
Mircea IV Miloş 29 oct 1509-febr 1510
Vlad V cel Tânăr febr 1510-23 ian 1512

Dinastia Craioveştilor (I) (23 ian 1512-oct 1521)

Neagoe Basarab 23 ian 1512-15 sept 1521
Teodosie Basarab (I) 15 sept-oct 1521

Dinastia Basarab (II) (oct-noi 1521)

Vlad Dragomir Călugărul oct-noi 1521

Dinastia Craioveştilor (II) (noi 1521-dec 1522)

Teodosie Basarab (II) noi 1521-dec 1522

Dinastia Basarab (III) (dec 1522-noi 1523)

Radu V de la Afumaţi (I) dec 1522-4 apr 1523
Vladislav III (I) 4 apr-noi 1523

Dinastia Craioveştilor (III) (noi 1523-ian 1524)

Radu VI Bădica noi 1523-ian 1524

Dinastia Basarab (IV) (ian 1524-aug 1592)

Radu V de la Afumaţi (II) ian-iun 1524
Vladislav III (II) iun-sept 1524
Radu V de la Afumaţi (III) sept 1524-apr 1525
Vladislav III (III) apr-aug 1525
Radu V de la Afumaţi (IV) aug 1525-2 ian 1529
Moise Vodă ian 1529-iun 1530
Vlad VI Înnecatul iun 1530-sept 1532
Vlad VII Vintilă de la Slatina (I) sept 1532-sept 1534
Radu VI Paisie de la Argeş (I) sept-noi 1534
Vlad VII Vintilă de la Slatina (II) noi 1534-iun 1535
Radu VI Paisie de la Argeş (II) iun 1535-17 mart 1545
Mircea V Ciobanul (I) 17 mart 1545-16 noi 1552
Radu VII Ilie Hăidăul 16 noi 1552-mai 1553
Mircea V Ciobanul (II) mai 1553-1 mart 1554
Pătraşcu cel Bun 1 mart 1554-dec 1558
Mircea V Ciobanul (III) ian 1558-21 sept 1559
Radu VIII cel Tânăr 21 sept 1559- 8 iun 1568
Alexandru II Aldea (I) 8 iun 1568-30 apr 1574
Vintilă Pătraşcu 30 apr-4 mai 1574
Alexandru II Aldea (II) 4 mai 1574-sept 1577
Mihnea II Turcitul (I) sept 1577-iul 1583
Petru I Cercel iul 1583-6 apr 1585
Mihnea II Turcitul (II) 6 apr 1585-mai 1591
Ştefan I Surdul mai 1591-aug 1592

Dinastia Muşat (I) (aug 1592-sept 1593)

Alexandru III cel Rău aug 1592-sept 1593

Dinastia Basarab (V) (sept 1593-sept 1600)

Mihai II Viteazul (I) sept 1593-noi 1599
Nicolae I Pătraşcu noi 1599-sept 1600

Dinastia Movilă (I) (sept 1600-3 iul 1601)

Simion Movilă (I) sept 1600-3 iul 1601

Dinastia Basarab (VI) (3 iul-noi 1601)

Mihai II Viteazul (II) 3 iul-9 aug 1601
Radu IX Mihnea (I) 9 aug-noi 1601

Dinastia Movilă (II) (noi 1601-aug 1602)

Simion Movilă (II) noi 1601-aug 1602

Dinastia Craioveştilor (IV) (aug 1602-ian 1611)

Radu X Şerban (I) aug 1602-ian 1611

Dinastia Bathory (ian-mart 1611)

Gabriel I Bathory ian-mart 1611

Dinastia Basarab (VII) (mart-iun 1611)

Radu IX Mihnea (II) mart-iun 1611

Dinastia Craioveştilor (V) (iun-sept 1611)

Radu X Şerban (II) iun-sept 1611

Dinastia Basarab (VIII) (sept 1611-aug 1616)

Radu IX Mihnea (III) sept 1611-aug 1616

Dinastia Movilă (III) (aug-sept 1616)

Gabriel II Movilă (I) aug-sept 1616

Dinastia Muşat (II) (sept 1616-mai 1618)

Alexandru IV Iliaş (I) sept 1616-mai 1618

Dinastia Movilă (IV) (mai 1618-iul 1620)

Gabriel II Movilă (II) mai 1618-iul 1620

Dinastia Basarab (IX) (iul 1620-3 noi 1627)

Radu IX Mihnea (IV) iul 1620-aug 1623
Alexandru V Coconul 14 aug 1623-3 noi 1627

Dinastia Muşat (III) (3 noi 1627-oct 1629)

Alexandru IV Iliaş (II) 3 noi 1627-oct 1629

Dinastia Tomşa (I) (oct 1629-iul 1632)

Leon Tomşa oct 1629-iul 1632

Dinastia Muşat (IV) (iul-sept 1632)

Radu XI Iliaş iul-sept 1632

Dinastia Craioveştilor (VI) (sept 1632-26 ian 1658)

Matei Basarab sept 1632-19 apr 1654
Constantin I Şerban Basarab 19 apr 1654-26 ian 1658

Dinastia Basarab (X) (26 ian 1658-20 noi 1659)

Mihnea III 26 ian 1658-20 noi 1659

Dinastia Ghica (I) (20 noi 1659-27 noi 1664)

Gheorghe I Ghica 20 noi 1659-1 sept 1660
Grigore I Ghica (I) 1 sept 1660-27 noi 1664

Dinastia Tomşa (II) (27 noi 1664-mart 1669)

Radu XII Leon 27 noi 1664-mart 1669

Dinastia de Popeşti (mart 1669-febr 1672)

Antonie Vodă din Popeşti mart 1669-febr 1672

Dinastia Ghica (II) (febr 1672-noi 1673)

Grigore I Ghica (II) febr 1672-noi 1673

Dinastia Duca (noi 1673-29 noi 1678)

Gheorghe Duca noi 1673-29 noi 1678

Dinastia Cantacuzino (I) (29 noi 1678-oct 1688)

Şerban Cantacuzino 29 noi 1678-oct 1688

Dinastia Brâncoveanu (oct 1688-mart 1714)

Constantin II Brâncoveanu oct 1688-mart 1714

Dinastia Cantacuzino (II) (mart 1714-21 ian 1716)

Ştefan II Cantacuzino mart 1714-21 ian 1716

Dinastia Mavrocordat (I) (21 ian 1716-oct 1730)

Nicolae II Mavrocordat (I) 21 ian-25 noi 1716
Ioan I Mavrocordat 25 noi 1716-6 mart 1719
Nicolae II Mavrocordat (II) 6 mart 1719-14 sept 1730
Constantin III Mavrocordat (I) 14 sept-oct 1730

Dinastia Racoviţă (I) (oct 1730-24 oct 1731)

Mihai III Racoviţă (I) oct 1730-24 oct 1731

Dinastia Mavrocordat (II) (24 oct 1731-16 apr 1733)

Constantin III Mavrocordat (II) 24 oct 1731-16 apr 1733

Dinastia Ghica (III) (16 apr 1733-27 noi 1735)

Grigore II Ghica (I) 16 apr 1733-27 noi 1735

Dinastia Mavrocordat (III) (27 noi 1735-sept 1741)

Constantin III Mavrocordat (III) 27 noi 1735-sept 1741

Dinastia Racoviţă (II) (sept 1741-iul 1744)

Mihai III Racoviţă (II) sept 1741-iul 1744

Dinastia Mavrocordat (IV) (iul 1744-apr 1748)

Constantin III Mavrocordat (IV) iul 1744-apr 1748

Dinastia Ghica (IV) (apr 1748-22 iun 1753)

Grigore II Ghica (II) apr 1748-23 aug 1752
Matei Ghica 23 aug 1752-22 iun 1753

Dinastia Racoviţă (III) (22 iun 1753-28 febr 1756)

Constantin IV Racoviţă (I) 22 iun 1753-28 febr 1756

Dinastia Mavrocordat (V) (28 febr 1756-7 sept 1758)

Constantin III Mavrocordat (V) 28 febr 1756-7 sept 1758

Dinastia Ghica (V) (7 sept 1758-5 iun 1761)

Scarlat Ghica (I) 7 sept 1758-5 iun 1761

Dinastia Mavrocordat (VI) (5 iun 1761-9 mart 1763)

Constantin III Mavrocordat (VI) 5 iun 1761-9 mart 1763

Dinastia Racoviţă (IV) (9 mart 1763-28 aug 1765)

Constantin IV Racoviţă (II) 9 mart 1763-8 febr 1764
Ştefan III Racoviţă 8 febr 1764-29 aug 1765

Dinastia Ghica (VI) (29 aug 1765-5 noi 1769)

Scarlat Ghica (II) 29 aug 1765-2 dec 1766
Alexandru V Ghica 2 dec 1766-28 oct 1768
Grigore III Ghica 28 oct 1768-5 noi 1769

Ocupaţie Rusă (5 noi 1769-mai 1770)

Dinastia Ruset (mai 1770-oct 1771)

Emanuel Giani Ruset mai 1770-oct 1771

Ocupaţie Rusă (oct 1771-15 sept 1774)

Dinastia Ipsilanti (I) (15 sept 1774-15 ian 1882)

Alexandru VI Ipsilanti (I) 15 sept 1774-15 ian 1782

Dinastia Caragea (I) (15 ian 1782-17 iul 1783)

Nicolae III Caragea 15 ian 1782-17 iul 1783

Dinastia Şuţu (I) (17 iul 1783-6 apr 1786)

Mihai IV Şuţu (I) 17 iul 1783-6 apr 1786

Dinastia Mavrogheni (6 apr 1786-30 sept 1790)

Nicolae IV Mavrogheni 6 apr 1786-30 sept 1790

Dinastia Şuţu (II) (30 sept 1790-10 ian 1793)

Mihai IV Şuţu (II) 30 sept 1790-10 ian 1793

Dinastia Moruzzi (I) (10 ian 1793-aug 1796)

Alexandru VII Moruzi (I) ian 1793-aug 1796

Dinastia Ipsilanti (II) (aug 1796-25 noi 1797)

Alexandru VI Ipsilanti (II) aug 1796-25 noi 1797

Dinastia Hangherli (25 noi 1797-ian 1799)

Constantin V Hangerli 25 noi 1797-ian 1799

Dinastia Moruzzi (II) (ian 1799-8 oct 1801)

Alexandru VII Moruzi (II) ian 1799-8 oct 1801

Dinastia Şuţu (III) (8 oct 1801-30 aug 1802)

Mihai IV Şuţu (III) 8 oct 1801-22 mai 1802
Alexandru VIII Şuţu (I) 22 mai-30 aug 1802

Dinastia Ipsilanti (III) (30 aug 1802-24 aug 1806)

Constantin VI Ipsilanti 30 aug 1802-24 aug 1806

Dinastia Şuţu (IV) (24 aug-15 oct 1806)

Alexandru VIII Şuţu (II) 24 aug-15 oct 1806

Dinastia Ipsilanti (IV) (15 oct 1806-28 aug 1807)

Constantin VI Ipsilanti (II) 15 oct 1806-28 aug 1807

Ocupaţie Rusă (28 aug 1807-mai 1812)

Dinastia Caragea (II) (mai 1812-sept 1818)

Ioan Gheorghe Caragea mai 1812-sept 1818

Dinastia Şuţu (V) (sept 1818-31 ian 1821)

Alexandru VIII Şuţu (III) sept 1818-31 ian 1821

Guvernul Revoluţionar (31 ian-21 mai 1821)

Tudor Vladimirescu 31 ian-21 mai 1821

Ocupaţie Otomană (21 mai 1821-30 iun 1822)

Dinastia Ghica (VII) (30 iun 1822-11 mai 1828)

Grigore IV Ghica 30 iun 1822-11 mai 1828

Ocupaţie Rusă (11 mai 1828-apr 1834)

Pavel Kiseleff mai 1828-apr 1834

Dinastia Ghica (VIII) (apr 1834-7 oct 1842)

Alexandru IX Ghica (I) apr 1834-7 oct 1842

Dinastia Ştirbei (I) (7 oct 1842-25 iun 1848)

Gheorghe Bibescu 7 oct 1842-25 iun 1848

Guvernul Revoluţionar (25 iun-13 sept 1848)

Nicolae Bălcescu 25 iun-28 iul 1848
Ioan Heliade Rădulescu 28 iul-13 sept 1848

Dinastia Cantacuzino (III) (13 sept 1848-iun 1849)

Constantin VII Cantacuzino 13 sept 1848-iun 1849

Dinastia Ştirbei (II) (iun 1849-29 oct 1853)

Barbu Ştirbei (I) iun 1849-29 oct 1853

Ocupaţie Rusă (29 oct 1853-iul 1854)


Ocupaţie Otomană (iul-aug 1854)

Dinastia Ştirbei (III) (aug 1854-4 iul 1856)

Barbu Ştirbei (II) aug 1854-4 iul 1856

Dinastia Ghica (IX) (4 iul 1856-oct 1858)

Alexandru IX Ghica (II) 4 iul 1856-oct 1858

Dinastia Filipescu (oct 1858-24 ian 1859)

Alexandru X Filipide oct 1858-24 ian 1859

Dinastia Cuza (24 ian 1859-11 dec 1861)

Alexandru XI Ioan Cuza 24 ian 1859-11 dec 1861

luni, 26 decembrie 2011

Patriarhii României

Continui astăzi lista de conducători prin prezentarea patriarhilor României. Mulţi dintre ei au fost contestaţi şi li s-au discutat deciziile şi metodele sociale şi politice pe care le-au susţinut, dar oricare le-ar fi lipsurile sau elementele pozitive ei rămân parte a istoriei României.

Patriarhii României


Miron Cristea 4 febr 1925-6 mart 1939
Nicodim Munteanu 6 mart 1939-27 febr 1948
Justinian Marina 27 febr 1948-26 mart 1977
Iustin Moisescu 26 mart 1977-31 iul 1986
Teoctist Arăpaşu 31 iul 1986-30 iul 2007
Daniel Ciobotea 30 iul 2007-

duminică, 25 decembrie 2011

Conducătorii Dobrogei

Azi am adăugat conducătorii Dobrogei.

Conducătorii Dobrogei


Dinastia Terter (1325-1388)

Balica 1325-1347
Dobrotici 1347-1386
Ivanco 1386-1388

joi, 22 decembrie 2011

Conducătorii României

Încep, după cu este şi normal cu lista conducătorilor României. Ţara noastră a avut două dinastii, Cuza şi Hohenzolern-Sigmaringen, două republici, una totalitară comunistă, alta deocratică, iar pentru scurt timp s-a aflat sub conducerea unei locotenenţe domneşti. Conducătorii fostelor provincii româneşti (Muntenia, Moldova, Dobrogea,etc) vor fi trataţi separat, aşa că am început lista de la 11 decebrie 1861, data de naştere a României ca stat cu acest nume. Acest articol îl voi afişa şi cu poze şi fără, doar lista.Aştept şi alte sugestii ale voastre, cât şi comentarii.

Conducătorii României

Dinastia Cuza (11 dec 1861-11 febr 1866)

Alexandru Ioan Cuza 11 dec 1861-11 febr 1866


Locotenenţă domnească (11 febr-10 mai 1866)

Lascăr Catargiu 11 febr-10 mai 1866

Dinastia Hohenzollern-Sigmaringen (10 mai 1866-30 dec 1947)

Carol I 10 mai 1866-27 sept 1914
Ferdinand I 27 sept 1914-20 iul 1927
Mihai I (I) 20 iul 1927-8 iun 1930

Carol II 8 iun 1930-6 sept 1940
Mihai I (II) 6 sept 1940-30 dec 1947


Prima Republică (30 dec 1947-22 dec 1989)

Constantin Ion Parhon 30 dec 1947-12 iun 1952
Petru Groza 12 iun 1952-7 ian 1958
Ion Gheorghe Maurer 7 ian 1958-21 mart 1961
Gheorghe-Gheorghiu Dej 21 mart 1961-19 mart 1965
Chivu Stoica 19 mart 1965-9 dec 1967
Nicolae Ceauşescu 9 dec 1967-22 dec 1989


A doua Republică (22 dec 1989-)

Ion Iliescu (I) 22 dec 1989-17 noi 1996
Emil Constantinescu 17 noi 1996-10 dec 2000
Ion Iliescu (II) 10 dec 2000-20 dec 2004
Traian Băsescu (I) 20 dec 2004-20 apr 2007
Nicolae Văcăroiu 20 apr-23 mai 2007
Traian Băsescu (II) 23 mai 2007-


Dinastia Cuza (11 dec 1861-11 febr 1866)

Alexandru Ioan Cuza 11 dec 1861-11 febr 1866

Locotenenţă domnească (11 febr-10 mai 1866)

Lascăr Catargiu 11 febr-10 mai 1866

Dinastia Hohenzollern-Sigmaringen (10 mai 1866-30 dec 1947)

Carol I 10 mai 1866-27 sept 1914
Ferdinand I 27 sept 1914-20 iul 1927
Mihai I (I) 20 iul 1927-8 iun 1930
Carol II 8 iun 1930-6 sept 1940
Mihai I (II) 6 sept 1940-30 dec 1947


Prima Republică (30 dec 1947-22 dec 1989)

Constantin Ion Parhon 30 dec 1947-12 iun 1952
Petru Groza 12 iun 1952-7 ian 1958
Ion Gheorghe Maurer 7 ian 1958-21 mart 1961
Gheorghe-Gheorghiu Dej 21 mart 1961-19 mart 1965
Chivu Stoica 19 mart 1965-9 dec 1967
Nicolae Ceauşescu 9 dec 1967-22 dec 1989


A doua Republică (22 dec 1989-)

Ion Iliescu (I) 22 dec 1989-17 noi 1996
Emil Constantinescu 17 noi 1996-10 dec 2000
Ion Iliescu (II) 10 dec 2000-20 dec 2004
Traian Băsescu (I) 20 dec 2004-20 apr 2007
Nicolae Văcăroiu 20 apr-23 mai 2007
Traian Băsescu (II) 23 mai 2007-

Liste de conducători

De astăzi voi afişa pe blogul meu liste cu conducători ai diferitelor stete care există sau au existat. Sper să fie utile şi altor persoane şi să vă folosiţi de ele. ajoritatea datelor provin de pe wikipedia. Fiecare listă va avea un titlu, să ştiţi despe ce stat e vorba, cu albastru literă are şi subliniat vor fi trecute dinastiile sau forele de guvernare, iar cu negru numele conducătorilor. Dacă aceştia au ai ult de o donie acestea vor fi trecute în paranteză cu litere romane.

duminică, 18 decembrie 2011

O dovadă de calicie ieftină

Perioada : 1912-1913
Principalii vinovaţi : Membrii guvernului conseravator, în frunte cu primul ministru Titu Maiorescu
Greşeala : Alipirea Cadrilaterului prin Pacea de la Bucureşti din 1913
Motivaţia : Dorinţa guvernului conservator aflat la putere de a se legitima suplimentar în ochii electoratului român, cât şi a întregii clase politice româneşti de a obţine teritorii suplimentare pentru a le alipi României
Urmările : România şi-a stricat relaţiile diplomatice cu nou-apăruta Bulgarie, care va decide să se alăture Triplei Alianţe şi să lupte contra României în primul război mondial, iar mai apoi va provoca un război surd diplomatic în perioada interbelică între cele două state

După ce în 1878 România îşi obţinea independenţa prin Tratatul de la Berlin, ţara noastră va proceda la declararea regatului la 10 mai 1881, lucru ce ne aducea mult prestigiu în Europa şi mai apoi la dezvoltarea economică a tinerei ţări. Economia românească va reuşi surprinzător să fie pusă pe picioare într-un timp relativ scurt, astfel că în anii premergători primului război mondial, cu toate superficialităţile româneşti existente, cu toate formele fără fond prezente în societate, România se prezenta ca o ţară prosperă, cu o economie înfloritoare, o societate stabilă şi o armată pusă la punct. Omul bolnav al Europei, Imperiul Otoman continua progresiv să se destrame. După ce în 1908 o revoluţie a tinerilor liberali turci a destabilizat puternic din interior Imperiul, în anul 1912 ţările balcanice existente au decis să se alieze şi să lupte decisiv împotriva otomanilor cu scopul comun de a-i expulza din Europa. Imperiul Otoman este înfrânt şi pierde aproape toate posesiunile lui balcanice, dar între învingători se pornesc certuri legate de împărţirea teritoriilor cucerite. În acest nou conflict, stârnit în primăvara anului 1913 se implică şi ţara noastră care se declară de partea Serbiei şi Greciei contra Bulgariei. Intervenţia armatei române şi avansarea rapidă a armatei greceşti pe teritoriul bulgar îi vor face pe bulgari să ceară pace. La Bucureşti, în urma păcii Bulgaria primea un teritoriu foarte mic în comparaţie cu Grecia şi Serbia şi de asemenea era obligată să piardă un teritoriu care urma să fie atribuit României. Este vorba de două judeţe din sudul Dobrogei, în care se aflau importantul oraş Durostor, fostă cetate deţinută în Evul mediu de Mircea cel Bătrân şi magnificul oraş de litoral Balcic, o staţiune smulsă parcă din poveste, care va fi curând îndrăgit de artiştii români cât şi de Regina Maria.
Dacă stăm să punem în balanţă faptul că teritoriul strămoşilor noştri traci se întindea cu mult la sud de Dunăre putem declara că preluarea micului teritoriu ar fi justă, dar lucrurile nu stau deloc aşa. Cadrilaterul fusese preluat de România doar din motive strict politice şi nu naţionale. Prin umilirea Bulgariei şi ajutorarea celorlalte state balcanice România obţinea astfel un rol de arbitru al Balcanilor. Era un semn către bhulgari cum să noi suntem mai puternici şi oricând îi putem înfrânge şi spre greci şi sârbi că noi suntem un aliat necesar pentru ei. De asemenea, în Balcani trăiau la începutul secolului XX peste 1000000 români. Cadrlaterul fusese mai degrabă un fel de plată la schimb în locul acelor teritorii locuite de români mult prea îndepărtate de ţară, teritorii pe care nu le puteam deci unifica. Era un schimb parşiv, deoarece acesta nu îmbunătăpţea deloc situaţia românilor sud-sunăreni, ci mai mult îi lăsa de izbelişte, ei erau vânduţi, folosiţi la schimb cu un teritoriu riveran ţării, mai util din punct de vedere economic şi turistic, deşi acesta deţinea o comunitate românească foarte redusă. Actul era văzut şi din perspective de politică internă şi nu numai externă. Partidul Conservator, sub conducerea căruia fusese înfăptuită acestă cucerire avea acum un atu în plus faţă de rivalii liberali, invidioşi dealtfel că n-au avut ei şansa să înfăptuiască acest lucru. Niciun politician al acelor vremuri nu s-a opus şi nu a văzut acest act ca unul distructiv. Cu toate astea, alipirea Cadrilaterului în 1913 rămâne o gravă eroare a politicii diplomatice româneşti. Cu toate că am obţinut simpatia Serbiei, cu care peste câţiva ani chiar vom încheia două alianţe regionale, cât şi a Greciei, prin actul din 1913 ne-am făcut un duşman înverşunat, care se simţea nedreptăţit de politica arogantă a Bucureştiului. În loc să încercăm să atragem Bulgaria într-o înţelegere, într-un tratat de pace, care să asigure o prietenie şi un ajutor reciproc între cele două state, care ar fi protejat ambele ţări, România şi-a creat un inamic care va deveni curând incomod, doar pentru un teritoriu de câteva mii de kilometri pătraţi, care avea dealtfel o populaţie românească slab reprezentată. Efectele negative imediate şi pe termen lung vor fi semnificativ mai mari decât cele pozitive. În acelaşi an, 1913 Bulgaria va adera la Tripla Alianţă, alături de care va participa în Primul Război Mondial şi va fi parte a trupelor care vor invada Câmpia Română în toamna anului 1916 (de la Turtucaia ne-a venit dezastrul) şi vor ocupa Bucureştiul, pentru ca mai apoi să îşi aroge prin pacea de la Buftea înteaga Dobroge. În urma victoriei Antentei, în tratatul semnat la Neuilly România reobţinea teritoriile pierdute prin pacea de la Buftea, dar nici în acest moment, chiar şi în urma evenimentelor recente care dovedeau greşeala din 1913 politicienii români nu vor renunţa la Cadrilater, ceea ce va provoca Bulgaria să refuze de-a lungul întregii perioade interbelice orice înţelegere amiabilă cu România. Cu toate încercările diplomatice ale miniştrilor de externe români de a atrage Bulgaria în Înţelegerea Balcanică, sau de semnare a cel puţin un tratat de neagresiune reciprocă şi de liberalizare a relaţiilor româno-bulgare, Bulgaria va refuza sistematic să colaboreze până când România nu va voi să returneze teritoriul care în concepţia lor le fusese furat în 1913. Abia după septembrie 1940 când România va decide într-un final renunţarea la Cadrilater, relaţiile româno-bulgare se vor ameliora, deşi vor rămâne până-n zilele noastre relativ reci, bulgarii neiertând nici până în ziua de astăzi acea ieşire de aroganţă ieftină a ţării naostre care în 1913 a ales să sacrifice diplomaţia pe un teritoriu mic, slab populat de români.
Datorită aroganţei şi intereselor meschine ale clasei politice de dinainte de prima conflagraţie mondială, România se va vedea nevoită să sufere atacurile dure ale unui vecin incomod, iar mai apoi răceala acestuia în orice tentativă a noastră de atragere a statului vecin în vreo alianţă sau înţelegere militară, economică sau politică. Este unul dintre nenumăratele greşeli diplomatice făcute de români în secolul XX, greşeală ce putea fi uşor evitată, dacă politicienii români ar fi fost mai înţelepţi şi ar fi judecat în perspectiva viitorului.

duminică, 11 decembrie 2011

O ruşine naţională

Greşeala : Forţarea Domnului Unirii, principele Alexandru Ioan Cuza de a abdica, pe data de 11 februarie 1866
Vinovaţii : Clasa politică românească din acele timpuri
Motivaţia : Reformele luate de Cuza şi miniştrii săi loveau puternic în interesele personale şi de partid a principalilor politicieni români; dorinţa clasei politice româneşti de a pune în fruntea statutului un domn străin, care după părerea lor ar fi asigurat o neutralitate mai reală
Urmările : Abdicarea forţată a lui Cuza a însemnat o pată de dezonoare în istoria României. Acest gest ne-a învăţat ca şi popor cu oportunismul. Domnul care prin luptă personală şi diplomaţie reuşise să creeze România la 11 decembrie 1861, era acum părăsit şi dat la o parte, fără ca ţara sa să-şi arate recunoştinţa pe care ar fi trebuit să o aibă. În locul lui a fost adus un prinţ străin şi inoculată criminala idee în rândul românilor că noi nu suntem capabili să ne guvernăm singuri, că avem nevoie de străini să ne educe, să ne conducă

După ce secole întregi teritoriul românesc fusese împărţit în zeci de state şi stătuleţe, în 1856, în urma unui război purtat între marile puteri ale Europei, având ca miză dorinţa acestora de a stăpâni zona carpatică, ultimele două formaţiuni statale locuite de români, care-şi mai păstrau o oarecare libertate au decis, în spiritul naţionalist al vremii de a se uni, de a forma o singură ţară şi un singur popor. În urma întâlnirilor Marilor Puteri şi convenţiilor dintre ele, se va hotărî în 1858 ca cele două principate româneşti să se unească sub o formă federală, cu doi domni, două guverne, două parlamente, două ministere de finanţe, două armate, etc. Într-o Europă dominată de cele 7 mari puteri, România a ştiut să se folosească cu dibăcie de diplomaţie şi să ajungă în zilele de 5 şi 24 ianuarie 1859 să aleagă ca şi domn în ambele principate, pe acelaşi om, colonelul Alexandru Ioan Cuza, făcând un prim plan spre îndeplinirea unirii.
Dar 24 ianuarie 1859 nu a însemnat decât atât, o dublă alegere a unui singur om de a fi domn în 2 state diferite. Cuza era nevoit să se împartă între cele 2 capitale, cele 2 guverne şi parlamente, să dea legi separate şi să încaseze taxe separate în cele 2 state. După aproape 2 ani de muncă grea, în care Cuza şi politicienii din acea vreme au luptat în comun şi au convins diplomatic Europa de necesitatea unirii, la 11 decembrie 1861, România reuşea să se nască. La acea dată, data reală a naşterii României ca şi stat unitar, cuza dădea celebra proclamaţie : ,,Români, unirea este îndeplinită, naţiunea românească este întemeiată! În zilele de 5 şi 24 ianuarie 1859 aţi depus a voastră încredere în alesul naţiei, aţi întrunit speranţele voastre într-un singur domn! Alesul vostru vă dă astăzi o singură ROMÂNIE! Vă iubiţi patria, vă ştiţi a o vă întări! Trăiască ROMÂNIA!!!"
Lupta generaţie lui Cuza nu s-a oprit aici. În următorii ani, sub guvernarea lui Mihail Kogălniceanu s-au insituit cele mai importante reforme, prima dintre ele fiind cea a secularizării vieţii politice româneşti. Pe data de 2 mai 1864 Cuza a dat o lovitură de stat şi şi-a însuşit prerogrative dictatoriale, deoarece reforma mergea foarte lent. În acelaşi an s-a dat prima constituţie a ţării, Statutul dezvoltător a Convenţiei de la Paris, s-a înfiinţat Parlamentul Bicameral (pe care unii din trădătorii de astăzi vor să-l desfiinţeze), s-au emis legile agrară, fiscală, etc, cât şi primele coduri civile, penale, economice, etc din ţara noastră, toate inspirate don viaţa socială şi politică a Franţei. Partidul Naţional Liberal, înfiinţat în 1864, condus de Brătianu şi gruparea politică a conservatorilor (vor deveni partid abia în 1872), condusă de Catargiu, deranjaţi de reformele foarte radicale impuse de regimul lui Cuza şi simţindu-se lezaţi pentru pierderea privilegiilor pe care le deţineau anterior vor constitui în 1865 Monstruasa Coaliţie şi vor unelti împotriva domnului. Dorinţa lor era de a-l detrona pe Cuza şi a pune în locul lui un prinţ străin dintr-o familie regală europeană. Motivele lor erau atât bune şi explicabile, un prinţ străin dintr-o familie renumită aducând mai mult prestigiu României şi ajutor diplomatic străin, dar în majoritate, motivaţiile lor erau meschine. Ei erau efectiv deranjaţi că un alt român îi conduce, un om care în scurt timp le anulaseră privilegiile şi conducea dictatorial. Ei doreau un om pe care să-l manipuleze, un străin anulând pt totdeauna orice alte duşmănii interne. Astfel a fost adus prinţul Carol de Hohenzolern-Sigmaringen (al doilea fiu al prinţului Carl Anton - nu eram demni nici măcar de primul născut, a venit cel secund) şi a fost instaurat şef de stat în România un străin, inoculându-se ideea că noi suntem incapabil şi deci, doar conduşi şi manipulaţi de alţii putem evolua. Alţii să comande şi noi să executăm.
Regimul lui Cuza a adus mult bine României şi a fost primul pas spre modernizare. Chiar dacă a săvârşit şi greşeli în guvernarea sa, domnul Unirii a avut o conştiinţă naţională vie şi o dorinţă reală de a-şi conduce ţara pe drumul progresului. În timpul domniei sale s-au pus bazele a majorităţii instituţiilor statului român şi au fost elaborate printre primele legi de căpătâi ale unui stat modern. Gonirea lui pe 11 februarie 1866 şi totala ingratitudine a poporului pentru care el a luptat în toţi acei ani i-am adus multă tristeţe domnului unirii şi o pată urâtă pe onoarea ţării noastre. În urmă nu rămân decât regretele că acest om deosebit nu a avut la dispoziţie decât şapte ani pentru a-şi implementa reformele şi viziunile lui moderne şi progresiste, mai mult de jumătate din timp pierzându-l într-o luptă diplomatică de acceptare a unităţii şi suveranităţii noului stat. Dacă unirea a fost acceptată încă din timpul domniei sale şi definitivată în 1866 când toate puterile europene l-au acceptat pe noul principe Carol ca şi principe al României unite, suveranitatea şi independenţa vor fi obţinute abia în 1878, în urma Păcii de la Berlin. Mai presus de acestea rămâne ruşinea naţională de a apela la un străin pentru ca să ne conducă şi să ne ghideze, de parcă noi nu am fi fost capabili, de parcă un român nu demonstrase deja că are toate capacităţile să modernizeze România. Colonelul Alexandru Ioan Cuza rămâne unul dintre principalele figuri politice romnâneşti şi unul dintre marii eroi naţionali, unul dintre pionierii dezvoltării României, iar data de 11 decembrie rămâne adevărata dată a naşterii României, cu toate că astăzi nimeni numai vorbeşte de acestă dată.

joi, 1 decembrie 2011

La mulţi ani România!

A fi Român este un privilegiu!



La mulţi ani România! La mulţi ani Români! Azi se împlinesc 93 de ani de la fericitul eveniment care a condus la reîntregirea unei părţi a ţării noastre. Anul acesta evenimentul nu mai l-am trăit la Târgu Mureş, aşa cum am avut plăcerea în ultimii şase ani, ci la Brăila, în oraşul meu natal. Mă învăţasem cu acea atmosferă de sărbătoare care se simţea la Mureş, cu acele parade din centrul oraşului, cu acele concerte nebune care se dădeau anual. Recunosc cu tristeţe că am fost dezamăgit de ceea ce am văzut azi în Brăila. Nişte manifestaţii modeste, anemice, comparându-le cu cele trăite la Mureş. Poate că ardelenii sunt mai entuziaşti în această zi decât suntem noi muntenii., poate pentru ei ziua are o semnificaţie mai vie, decât pentru noi. E trist ... Cel puţin aici acasă n-am mai văzut scandările acelea de ură şi de conflict celebre Noii Drepte ... Nu i-am înţeles niciodată pe aceşti oameni de ce instigă la ură şi la neînţelegere între români şi maghiari. Chiar nu avem toţi loc în ţara asta? Chiar nu putem trăi împreună, ca nişte prieteni? În cei şase ani petrecuţi la Mureş am reuşit să-mi fac foarte mulţi prieteni maghiari, am avut chiar iubite unguroaice. M-am înţeles cu toţii foarte bine. Am fost permanent prieten cu ei, am fost tratat frumos, am fost înconjurat cu prietenie şi ajutat de fiecare dată. Pentru mine prietenii mei maghiari sunt la fel de importanţi şi la fel de apropiaţi ca şi cei români. Aceste conflicte nu sunt la nivel de cetăţeni normali, care judecă şi trăiesc normal, ci la nivel înalt, legate de interesele meschine ale parlamentarilor de la Bucureşti. Oameni precum Vadim, Bella sau Barna sunt vinovaţi pentru conflictele inter-etnice şi nu noi, oamenii de rând. Din ianuarie voi fi medic rezident la Bucureşti. Am părăsit oraşul Mureş deocamdată, dar nu voi uita prea curând clipele frumoase petrecute acolo şi bucuriile pe care le simţeam sărbătorind Ziua Naţională în acel colţ de Românie.
Am fost plăcut impresionat de campania lansată e curând de PRO TV numită : Şi eu iubesc România! M-am implicat, mi-am făcut profil de facebook cu poza tricolorului, am trimis mesaje, chiar dacă poate uneori am exagerat. Eu iubesc România! O iubesc pentru că pur şi simplu o iubesc. Fără motive deosebite. Nu o iubesc numai pentru că aici m-am născut, sau pentru că strămoşii mei au fost români cu toţii, n-o iubesc numai pentru că avem o istorie bogată şi oameni de cultură buni ... o iubesc pentru tot ce este ea, o iubesc pur şi simplu ... Fără motive ... Şi mă doare să o văd în starea în acre se află ... Mă doare să văd că ţara mea a ajuns un veceu în care pute de-a dreptul. Că din acel popor măreţ care am fost în istorie am ajuns un popor de supravieţuitori. Mă doare să citesc în istorie ce mari am fost cândva şi ce minusculi am ajuns azi. A cui este vina? A noastră a tuturor ... Am încredere însă că ţara asta îşi va reveni şi va reajunge pe culmile gloriei. Chiar şi după noaptea cea mai întunecată va răsări soarele la un moment dat! Şi când va răsări o va face mai strălucitor şi mai călduros ca în ziua precedentă. Orice ar fi ... nu trebuie să cedăm. Trebuie să luptăm mai departe, pentru ţara noastră! Trebuie să avem spirite şi minţi de învingători! Învingătorii nu renunţă niciodată, iar cei care renunţă nu sunt învingători! Sunt sigur că vom reuşi!Trăiască România! În drumul acesta anevoios spre reuşită trebuie să ne întoarcem din nou faţa către Dumnezeu şi să-i cerem protecţia şi ajutorul! În perioada de maximă înflorire a noastră, în perioada regală, aveam un motto : Nihil sine Deo! Să-l recuperăm, aşa cum trebuie să recuperăm şi ajutorul lui Dumnezeu cel Sfânt, căci ce putem face fără Dumnezeu?
Ieşiţi în stradă români, ieşiţi şi urlaţi de fericire, bucuraţi-vă de ziua noastră a tuturor! Ţara şi poporul nostru sunt de calitate, încercaţi măcar un minut să vă imaginaţi istoria, lumea, civilizaţia, dacă România şi românii n-ar fi existat. Ştiu că este greu să o faceţi cu atâtea probleme pe cap, fără bani şi cu nevoile de bază nesatisfăcute, ştiu că este frig afară dar ieşiţi în staradă şi strigaţi-vă mândria că sunteţi români! Poate că dacă Ziua Naţională ar fi Ziua Independenţei, 10 mai lucrurile ar sta altfel, dar asta e o altă discuţie ...
Eram acuzat ieri pe facebook că iubesc România doar acum, dar ce se va întâmpla dacă mi se va ivi oportunitatea să plec în străinătate pentru bani mai mulţi, situaţie mai bună, aş pleca? M-aş întoarce? Aş mai iubi România? Sunt proaspăt absolvent de medicină. Majoritatea colegilor mei de breaslă pleacă afară să muncească, sau intenţionează să plece în viitor. Toţi vor să fugă de salariile mici şi ingratitudinea cu care suntem înconjuraţi în ţara asta. Eu nu am plecat încă. Nu am fost un student slab ci dimpotrivă şi nu sunt nici un om fără calităţi, sunt sigur că dacă aş dori cu adevărat să plec afară aş reuşi, dar nu vreau! Indiferent cât de ciudat poate părea pentru unii eu vreau să rămân aici, să muncesc pentru acestă ţară. Pentru că o iubesc! Într-adevăr, nu aş refuza o ofertă de a pleca 3-5 ani în Occident pentru a-mi perfecţiona studiile, a face un rezidenţiat sau o specializare afară, unde poate aş cumula cunosştinţe superioare celor din ţară, dar în final sunt sigur că m-aş întoarce înapoi. Nu vreau să trăiesc altundeva decât în ţara mea, iar ţara mea este România! Aşa au făcut şi marii oameni de cultură şi ştiinţă în perioada dezvoltării României! Între 1840-1940 românii mergeau şi studiau la Paris, Berlin, Viena sau Roma şi apoi se întorceau cu cunoştinţele acumulate şi cu acel stil de viaţă învăţat şi le aplicau în România, aşa am clădit o ţară competitivă, aşa vom putea să o reclădim la loc! Dar trebuie să ne întoarcem, cu toţii! Oare ce rost vor avea averile strânse toată viaţa, dacă noi ne vom pierde credinţa în Dumnezeu şi în Patrie? Închei, nu înainte de a vă îndemna din nou să purtaţi în inimile voastre mândria de a fi români şi dorinţa de a face ceva pentru a schimba soarta acsetei ţări! A fi român este un privilegiu!
NIHIL SINE DEO!