joi, 1 decembrie 2011

La mulţi ani România!

A fi Român este un privilegiu!



La mulţi ani România! La mulţi ani Români! Azi se împlinesc 93 de ani de la fericitul eveniment care a condus la reîntregirea unei părţi a ţării noastre. Anul acesta evenimentul nu mai l-am trăit la Târgu Mureş, aşa cum am avut plăcerea în ultimii şase ani, ci la Brăila, în oraşul meu natal. Mă învăţasem cu acea atmosferă de sărbătoare care se simţea la Mureş, cu acele parade din centrul oraşului, cu acele concerte nebune care se dădeau anual. Recunosc cu tristeţe că am fost dezamăgit de ceea ce am văzut azi în Brăila. Nişte manifestaţii modeste, anemice, comparându-le cu cele trăite la Mureş. Poate că ardelenii sunt mai entuziaşti în această zi decât suntem noi muntenii., poate pentru ei ziua are o semnificaţie mai vie, decât pentru noi. E trist ... Cel puţin aici acasă n-am mai văzut scandările acelea de ură şi de conflict celebre Noii Drepte ... Nu i-am înţeles niciodată pe aceşti oameni de ce instigă la ură şi la neînţelegere între români şi maghiari. Chiar nu avem toţi loc în ţara asta? Chiar nu putem trăi împreună, ca nişte prieteni? În cei şase ani petrecuţi la Mureş am reuşit să-mi fac foarte mulţi prieteni maghiari, am avut chiar iubite unguroaice. M-am înţeles cu toţii foarte bine. Am fost permanent prieten cu ei, am fost tratat frumos, am fost înconjurat cu prietenie şi ajutat de fiecare dată. Pentru mine prietenii mei maghiari sunt la fel de importanţi şi la fel de apropiaţi ca şi cei români. Aceste conflicte nu sunt la nivel de cetăţeni normali, care judecă şi trăiesc normal, ci la nivel înalt, legate de interesele meschine ale parlamentarilor de la Bucureşti. Oameni precum Vadim, Bella sau Barna sunt vinovaţi pentru conflictele inter-etnice şi nu noi, oamenii de rând. Din ianuarie voi fi medic rezident la Bucureşti. Am părăsit oraşul Mureş deocamdată, dar nu voi uita prea curând clipele frumoase petrecute acolo şi bucuriile pe care le simţeam sărbătorind Ziua Naţională în acel colţ de Românie.
Am fost plăcut impresionat de campania lansată e curând de PRO TV numită : Şi eu iubesc România! M-am implicat, mi-am făcut profil de facebook cu poza tricolorului, am trimis mesaje, chiar dacă poate uneori am exagerat. Eu iubesc România! O iubesc pentru că pur şi simplu o iubesc. Fără motive deosebite. Nu o iubesc numai pentru că aici m-am născut, sau pentru că strămoşii mei au fost români cu toţii, n-o iubesc numai pentru că avem o istorie bogată şi oameni de cultură buni ... o iubesc pentru tot ce este ea, o iubesc pur şi simplu ... Fără motive ... Şi mă doare să o văd în starea în acre se află ... Mă doare să văd că ţara mea a ajuns un veceu în care pute de-a dreptul. Că din acel popor măreţ care am fost în istorie am ajuns un popor de supravieţuitori. Mă doare să citesc în istorie ce mari am fost cândva şi ce minusculi am ajuns azi. A cui este vina? A noastră a tuturor ... Am încredere însă că ţara asta îşi va reveni şi va reajunge pe culmile gloriei. Chiar şi după noaptea cea mai întunecată va răsări soarele la un moment dat! Şi când va răsări o va face mai strălucitor şi mai călduros ca în ziua precedentă. Orice ar fi ... nu trebuie să cedăm. Trebuie să luptăm mai departe, pentru ţara noastră! Trebuie să avem spirite şi minţi de învingători! Învingătorii nu renunţă niciodată, iar cei care renunţă nu sunt învingători! Sunt sigur că vom reuşi!Trăiască România! În drumul acesta anevoios spre reuşită trebuie să ne întoarcem din nou faţa către Dumnezeu şi să-i cerem protecţia şi ajutorul! În perioada de maximă înflorire a noastră, în perioada regală, aveam un motto : Nihil sine Deo! Să-l recuperăm, aşa cum trebuie să recuperăm şi ajutorul lui Dumnezeu cel Sfânt, căci ce putem face fără Dumnezeu?
Ieşiţi în stradă români, ieşiţi şi urlaţi de fericire, bucuraţi-vă de ziua noastră a tuturor! Ţara şi poporul nostru sunt de calitate, încercaţi măcar un minut să vă imaginaţi istoria, lumea, civilizaţia, dacă România şi românii n-ar fi existat. Ştiu că este greu să o faceţi cu atâtea probleme pe cap, fără bani şi cu nevoile de bază nesatisfăcute, ştiu că este frig afară dar ieşiţi în staradă şi strigaţi-vă mândria că sunteţi români! Poate că dacă Ziua Naţională ar fi Ziua Independenţei, 10 mai lucrurile ar sta altfel, dar asta e o altă discuţie ...
Eram acuzat ieri pe facebook că iubesc România doar acum, dar ce se va întâmpla dacă mi se va ivi oportunitatea să plec în străinătate pentru bani mai mulţi, situaţie mai bună, aş pleca? M-aş întoarce? Aş mai iubi România? Sunt proaspăt absolvent de medicină. Majoritatea colegilor mei de breaslă pleacă afară să muncească, sau intenţionează să plece în viitor. Toţi vor să fugă de salariile mici şi ingratitudinea cu care suntem înconjuraţi în ţara asta. Eu nu am plecat încă. Nu am fost un student slab ci dimpotrivă şi nu sunt nici un om fără calităţi, sunt sigur că dacă aş dori cu adevărat să plec afară aş reuşi, dar nu vreau! Indiferent cât de ciudat poate părea pentru unii eu vreau să rămân aici, să muncesc pentru acestă ţară. Pentru că o iubesc! Într-adevăr, nu aş refuza o ofertă de a pleca 3-5 ani în Occident pentru a-mi perfecţiona studiile, a face un rezidenţiat sau o specializare afară, unde poate aş cumula cunosştinţe superioare celor din ţară, dar în final sunt sigur că m-aş întoarce înapoi. Nu vreau să trăiesc altundeva decât în ţara mea, iar ţara mea este România! Aşa au făcut şi marii oameni de cultură şi ştiinţă în perioada dezvoltării României! Între 1840-1940 românii mergeau şi studiau la Paris, Berlin, Viena sau Roma şi apoi se întorceau cu cunoştinţele acumulate şi cu acel stil de viaţă învăţat şi le aplicau în România, aşa am clădit o ţară competitivă, aşa vom putea să o reclădim la loc! Dar trebuie să ne întoarcem, cu toţii! Oare ce rost vor avea averile strânse toată viaţa, dacă noi ne vom pierde credinţa în Dumnezeu şi în Patrie? Închei, nu înainte de a vă îndemna din nou să purtaţi în inimile voastre mândria de a fi români şi dorinţa de a face ceva pentru a schimba soarta acsetei ţări! A fi român este un privilegiu!
NIHIL SINE DEO!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu