luni, 22 martie 2010

Războaie uitate

Nicolae Iorga afirma în scrierile sale istorice că ,,Un popor care nu-şi cunoaşte istoria nu merită să mai existe!”. Mă întreb câţi dintre compatriotii noştri mai cunosc câte ceva din istoria ţării lor … Şi câţi dintre aceştia cunosc adevarul despre istorie, câţi ştiu faţa ascunsă a istoriei noastre, o istorie care din diferite motive ne-a fost falsificată ani în şir. Dar, în ultimii ani, echipe de cercetători şi arheologi, atât români, cât şi străini, au facut câteva descoperiri uluitoare în legatură cu istoria poporului nostru, descoperiri pe care dacă vom şti să le înţelegem şi să le folosim, ne vor aduce nu doar mândrie, ci şi prosperitate economică, socială şi umană. Depinde doar de noi dacă dorim să punem umărul şi să (re)clădim Romania, sa readucem în prezent fosta măreţie a Traciei noastre.
Ce părere aveţi dacă vă zic că prima scriere din lume a fost descoperită la noi, la Tărtăria , că suntem cel mai vechi popor al Europei, sau că la noi a aparut întâia oară monoteismul? În aceste rânduri voi incerca să prezint fragmente de istorie încă secretă, faţa ascunsă şi uitată a istoriei noastre.

Înainte ca bunicul, bunicului, bunicului meu să se fi născut acesta era pământul nostru, un loc foarte bun, în care zeii noştri trăiau, Părintii universului ne protejau. Noi eram fericiţi, iubeam, vânam, aveam familiile noastre, casele noastre, o viaţă bună. Dar câteodată trebuia să ne luptăm. Duşmanii noştri, persanii, romanii, barbarii, ruşii, otomanii, tătarii, deranjau zeii noştri, distrugeau, furau, ne luau pământurile nostre, copiii şi soţiile noastre, viaţa noastră. Ei ne spuneau că voiau de fapt să ne ajute, să ne protejeze, când de fapt voiau aurul nostru, pământul nostru, viaţa nostră. Dar am descoperit întotdeauna furtul şi minciuna lor. Ei incercau să ne ia până şi copiii, să-i transforme în soldaţii lor, să lupte si să moară pentru ei, aşa că ne-am luptat ca să păstrăm ce este al nostru, ce trebuie să rămână mereu al nostru! Cu duşmanii nu poţi avea pace!

Pe vremea când civilizaţia Maya abia începea să existe, când se năşteau Budha şi Confucius, când Zoroastru introducea o nouă religie în Batria, când Biblia abia se scria, când Pitagora se năştea la Samos , când la Nemeea , 70 mile de Atena începeau Jocurile Olimpice, când Roma, forţă inexistentă încă, se afla sub conducerea ultimului rege etrusc Lucius Tranquinus Superbus, noi, tracii, ne luptam cu marile imperii ale lumii şi le învingeam! Dar, cine suntem noi tracii? Suntem al doilea popor din Europa, după inzi, ne spune Herodot in anul 425 i.Hr. Cunoscutul istoric al religiilor, Mircea Eliade vorbeşte despre traci că aceştia numărau peste 200 de triburi. Şi unde trăiam noi tracii atunci, la orizonturile lumii vechi? Era Nistrul graniţa naţiunii noastrea sau coloana ei? Dar Dunarea? Examinand o harta a sec. VI i.Hr, prezentată de Ion Tatomirescu, observam ca Tracia se intindea de la Marea Nordului pana la Marea Egee si din Panonia pana dincolo de Nipru! La nord, la Marea Baltică găsim ţinuturile Susudava, Selidava şi Costomocia. Central Maramabista, Tirageţia, Crisia, Abutelia şi Geţia. La sud Moesia, Tracia, Macedonia, Frigia, Bitinia şi Pontul. La vest Panonia şi Siginia. La est Masageţia şi Taurotracia.
Herodot si Iordanes, la aproximativ opt secole unul de altul ne vorbesc de sosirea pe teritoriul nostru, in anul 529 i. Hr, a lui Cyrus cel Mare, rege persan, stapân al unui vast imperiu, întins de la Marea Mediterană până la Indus. Forţa lui militara (peste 600.000 oameni), care cucerise vaste teritorii, cedeaza in faţa viteazului popor masaget, însuşi Cyrus murind intr-o luptă cu masageţii, condusi de regina Tomiris, care, după victorie va construi oraşul Tomis. Deşi multe tratate internaţionale de istorie, cât şi numeroase muzee din lume păstreaza amintirea ei, oraşul pe care ea l-a fondat şi care-i poartă numele, Tomis (Constanţa), a uitat-o deja. De ce oare? Război uitat, război nemenţionat in manualele româneşti de liceu!
In anul 514 i. Hr, vrând să spele ruşinea predecesorului său, soseşte în Tracia marele rege persan Darius, dar este înfrânt la Tapae de către al nostru rege Antirus, pe care manualele noastre de istorie l-au uitat de asemenea. Război uitat, război nemenţionat în manualele româneşti de istorie. Şi dacă grecii i-au invins de două ori pe perşi, tracii o vor face de trei ori! În anul 485 i.Hr, un alt rege persan, Xerxes, având o armată de aproape 1 mil. de oameni este învins şi gonit dincolo de Dunăre. Oare aceste războaie au fost numai ale oamenilor sau şi ale zeilor? Oricum, zeul persan Ahuramazda, este învins de trei ori de al nostru zeu Zamolxe! Între anii 431-424 î. Hr. Sitalces, regele tracilor odrişi ia în stăpânire Dobrogea, în prima încercare de unificare a tuturor triburilor trace.
În anul 329 i.Hr, getii dobrogeni conduşi de regele Gudila îi inving pe macedonenii regelui Alexandru cel Mare, rezistând in faţa marelui cuceritor, iar in anul 210 i.Hr, regele dac Dromihete îl invinge si ia prizonier pe regele macedonean Lisimah. Războaie uitate, războaie nemenţionate în manualele româneşti de istorie!
Trecând peste perioada înfloritoare a regatului trac din vremea marelui rege Burebista, perioadă mai bine cunoscută de publicul larg, voi sări direct la domnia regelui dac Decebal. Acesta, după ce-i învinge de câteva ori pe romani, este însă invins în anul 106 d.Hr, în urma a doua campanii grele, înfrângere care va conduce la ocuparea de către legiunile romane a apx. 14% din Tracia, pentru o perioadă nesemnificativă de timp, de 146 ani. Este adevărat însă că alte teritorii trace, precum cele ale Câmpiei Dunării, Litoralului Mării Negre până în Crimeea, Dobrogea şi întreg teritoriul trac de la sud de Dunăre au fost şi ele cucerite de romani şi au fost sub stăpânirea acestora mult timp, dar exagerarea acestor cuceriri mi se pare aiurea, istoricii noştri nevrând să povestească şi de teritoriile libere ale tracilor rămase. În anul 252, un strănepot al lui Decebal, Regalion, îi va goni pe romani şi va restaura vechiul regat al Daciei, fiind urmat la tron de soţia sa Suplycia, Dacia eliberându-se încă de pe acum pentru totdeauna, de orice dominaţie străină.Aceaşi daci, ramura din Banat al tracilor îl vor ajuta pe compatriotul lor Galerius, ajuns împărat al Romei, să-i învingă pe persani in anul 298. Dacă Columna lui Traian de la Roma reprezintă înfrangerea dacilor şi după unii istorici neinspiraţi dispariţia lor ca naţiune, Arcul de triumf de la Salonic este dovada continuităţii lor, a dacilor, negând astfel teza dispariţiei. Arcul de triumf de la Salonic continuă însă sa fie un monument ignorat de istoricii români!
Razboaie uitate, istorie uitată, limbă pierdută … Cine sunt ei tracii? Cine suntem noi?
Las la latitidinea fiecăruia să tragă concluzia pe care o doreşte citind acest articol, dar fac un apel serios tuturor! Cu aşa trecut, viitorul nu poate fi decât minunat! Să ne apucăm să reclădim cu toţii Dacia, iar bunul Dumnezeu să ne aibă în pază şi să ne protejeze!
Voi reveni cu informaţii suplimentare în curând ... Între timp, vă rog mult să comentaţi în legătură cu părerile voastre legate de ce am scris eu aici. Vă mulţumesc.

Bibliografie :
http://www.youtube.com/watch?v=qA88Ordp4S8&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=miVIWoMbieY&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=y_4SIOC14zY&feature=related

3 comentarii:

  1. interesanta lectie de istorie, numai ca vezi tu, te inseli...toate popoarele alea pe care le inumeri tu, desi nu ne-au invins, ne-au infrant si ne-au cucerit spiritul...altfel cum explici transformarea asta extraodinara de la cei pe care ii lauzi tu aici la cei ce suntem? de la un popor mandru de istoria lui la unul care nu doar a uitat-o, dar o si inlocuieste cu Esca si Iliescu...ascultam muzica de la turci, scriem cu caractere de la rusi, vorbim cuvintele romanilor si a slavilor, luam sarbatorile si cultura americanilor...si nu asta e raul...ne-am transformat din un popor mandru in unul care fura, minte, inseala si face tot ce inainte ura la altii...nu ai dreptate, ne-au infrant, din pacate...oricum, macar sa ne reamintim de unde am plecat

    RăspundețiȘtergere
  2. Lasa Bogdane ca din popor cu respect de sine am ajuns sa ne reprezinte Berbecali, Puiu de Crevedia, DD in D, Nikita, Naomi si alte personaje cu cioc rosu, pene galbene si aripi albastre(si sa nu imi zici ca e cinteza dupa cum zicea cineva.... Romanica se indreapta din nou spre tactica fugitului in munti, dar fugit de Fisc sau de Politie ca doar de la furat nu fugi acasa unde te si prinde. In tara in care isi fac cruce teroristi la ce vad, sau ma rog ce fac ei cu semiluna lor cu tot, suntem o adevarata tara-buba care pune pe cel mai de pret loc "puroiul". Sa speram ca in curand nu se vor face din medici colonii, asa izolate ca la aia, cum le zice? ...a da, leprosi... Traiasca oaia, butelia, bijnita si chelia. Floarea albastra e flacara violet si la umbra nucului batran stau doi someri care isi baga picioru in ea viata k s-asa munca e grea si ajutoru d somaj vine, dak nu din Bucuresti, atunci din Roma, din Madrid sau din parti. Daca eram inconjurati de ape macar ne puteam redenumi "Lost"...

    RăspundețiȘtergere
  3. Antecomentatorii mei , au dreptate , dardupa cum vad si ei se complac in a trai ca exemplele lor. Nu trebuie sa uitam ca suntem Daci si nu ceea ce se spune despre noi , ca suntem Romani(Romania =teritoriul Romanilor). Dacii erau stimati si apreciati , deoarece erau de caracter , puternici ,iubitori de neam si glie, buni luptatori ,pelasgi.
    In fiecare zi trebuie sa vorbim despre originea noastra , sa combatem viata sociala actuala , sa vorbim de curajul stramosilor nostri.Si cel mai important , sa ne consideram DACI.
    Japonezii traiesc pe o insula vulcanica de o vesnicie si au ajuns putere mondiala , datorita simbolului national, Noi in schimb cu o tara bogata (munti,aur,ape,campii, litoral,dealuri)suntem NULI. De ce ? Caractere slabe si influentabile ca antecomentatorii mei. Pai, cum vrei sa evoluam , fara a lua atitudine.Meditati si conformati-va DACILOR.
    Alexandru , ai un articol frumos de apreciat.

    RăspundețiȘtergere