Amintiri Medifun 2010

Ca în fiecare an şi în anul acesta, la început de mai s-a ţinut festivalul studenţesc de probe pe echipe şi distracţie, Medifun. Anul acesta trebuia să fie o ediţie specială, având în vedere că era una jubiliară, Medifunul aflându-se la cea de-a zecea ediţie. Ca în fiecare an eu am manifestat interes în a mă băga într-o echip şi a concura la acest spectacol-concurs. Din păcate, mare parte din echipa aceea de vis de anul trecut, cu care izbândisem să iau locul 1 şi să mă umplu de glorie,a ales să se retragă anul acesta, majoritatea fiind în anul 6 şi motivând timpul lor scurt pentru învăţat şi nervii şi oboseala pe care ţi le cauzează patru zile şi patru nopţi de concurs, probe, beţii şi nedormit pe care le asigură Medifunul. În urma plecării tuturor veteranilor din echipa cu care mergeam an de an la Medifun, până anul trecut, eu am rămas cel mai vechi şi cel care avea cea mai mare experienţă (4 Medifunuri în antecedente), aşa că a căzut în grija mea să creez o altă echipă, să îi devin şef şi să o conduc pe drumul victoriei. Din păcate a trebuit să merg cu exact o săptămână înainte la Iaşi, pentru Congressis şi am lăsat echipa singură, atunci când avea mai multă nevoie de un coordonator. Atribuţiile mele au fost preluate provizoriu de către Alexandra, fiind executate cu profesionalism de către fată, motiv pentru care nu pot decât s-o laud. Ea a cimentat echipa, ea le-a luat nr de telefon, mail şi restul. Ea s-a ocupat de cumpărarea tricourilor şi obţinerea celor necesare (ajutată şi de Vlad), în concluzie echipa de anul acesta a fost opera ei. Se preconiza ca Alexandra să reuşească să-i ia locul Ruxandrei de anul trecut şi să devină coordonatorul activ al echpei, persoana care să pună lucrurile în mişcare. Duminică seara m-am întors de la Iaşi şi am preluat echipa în mână. Tot ce fusese făcut până atunci purta pecetea Alexandrei şi era treabă bună. Luni seara am înscris echipa la Ligă, pe mine şef de echipă, Vlad, conducător secund iar Alexandra ca şi persoană responsabilă cu ordinea.
Trebuia să ne punem un nume de echipă, aşa că ne-am strâns într-o zi ca să-l stabilim. Eu eram adeptul păstrării numelui de anul trecut, cu toate însemnele şi lucrurile moştenite, (eu consider că un lucru bun nu trebuie schimbat, ci perseverat) dar majoritatea echipei s-a opus. Au fost nenumărate idei, dar niciuna nu reuşea să se impună. Aşa că am luat o decizie inedită. Am decis ca să mergem pe stradă şi să întrebăm primul cetăţean care ne iese în cale cum îl cheamă şi ăla să fie numele echipei. Întâmplarea a făcut ca cetăţeanul întâlnit să poarte numele de Aurel, aşa că noi am numit echipa Aiurel. Imediat ne-am aşternut să creem imnul echipei (preluare de pe imnul naţional), tema echpei (voiam să fim o echipă de tocilari), steagul şi sceneta echipei (ceva în legătură cu viaţa unui tocilar la facultate şi cum se prosteşte el). Un tur rapid al echipei dovedea că era vorba de o echipă cât se poate de eterogenă în acest an (MM, medicină, asistenţă, kinetoterapie, Petru Maior, atât de anul trecut, cât şi persoane noi şi inclusiv persoane străine de Mureş). În câteva zile această echipă trebuia pusă pe picioare şi făcută să acţioneze ca o echipă unită. Trebuia să ne cunoaştem, să ne simţim, să acţionăm unit. Pe umerii mei cădea astfel o responsabilitate specială. Era pentru prima dată când eram şef la Medifun, aveam o echipă eterogenă de condus, un loc 1 şi o cupă de apărat şi păstrarea vie a onoarei în faţa unor echipe precum cea a MM-ului, sau a unor persoane individuale, pe care nu voiesc a le rosti. Trebuia să câştig neaparat şi în acest an, ştiam asta şi tocmai acest lucru îmi crea un stres fără margini. Trebuia să arăt că sunt capabil să ţin o echipă în mână şi să o coordonez spre victorie. Trebuia să închid câteva guri.
Seara de joi a decurs bine, proba pentru căpitani, fiind făcută foarte bine de către mine. Ne-au pus să bem o farfurie de vodkă numai cu gura, fără să ne ajutăm de mâini şi să trecem cât mai mulţi viermi vii dintr-o cutie în farfuria golită, ajutându-ne numai de 2 beţişoare chinezeşti. Am avut buna inspiraţie să apuc cutia de margine şi s-o răstorn în farfurie, aşa că am avut cei mai mulţi viermi băgaţi. Tot luni am avut ocaziunea să-mi cunosc mai bine şi cu adevărat toţi membrii echipei şi să le aflu numele şi altele. În prima seară probele au curs gârlă, fiind, după părerea mea cea mai organizată seară. Am făcut lanţuri de păpădii (locul 2), caricaturi, concursuri de miss şi altele.
A doua zi, la probele sportive, lucrurile pentru noi au stat bine la tenis de câmp şi la proba cu karturile, în rest am ratat pe linie. Proba cu rolele din păcate s-a anulat, afară plouând cu găleata. După ora 16.00 ploaia s-a potolit aşa că organizatorii ne-au dat alte probe, pe care noi le-am dus la îndeplinire cu brio. Fiind primul an ca şi şef, având atâta presiune pe mine (nu trebuia să permit s fiu întrecut de alţii, era onoarea mea în joc) am început să mă stresez la culme, să ţip la colegi, să-i grăbesc, să-i ţin permanent sub stres, ceea ce a deranjat pe mulţi, totul degenerând spre seară cu decizia lor de a mă ignora la ultima probă dată. Îmi era teamă că scăpam echipa de sub mână. Unde era acum Ruxandra, cu stilul ei genial de a coordona echipa? Într-un final, Lore a venit la mine, a întreţinut o discuţie serioasă cu mine în care îmi arăta unde am greşit şi mi-a explicat că nu mai trebuie să fiu stresant şi cum să fac să recapăt bunăvoinţa colegilor din echipă. Am trecut imediat la executarea sfaturilor Loredanei şi am observat că fata avea dreptate. I-am lăsat în grijă Alexandrei să facă coregrafia pentru un dans ce trebuia executat şi pe Vlad să preia interimar echipa. Spiritele s-au calmat. Coregrafia noastră a fost originală, fiind singurii care am cântat pe viu (nu cu piesă înregistrată) şi singurii cu melodie românească (am cântat şi făcut coregrafie pe melodia : Dacă vesel se trăieşte). Am hotărât toţi membrii echipei să bem cu moderaţie şi să ne păstrăm activi, deoarece ne aşteptam la lista neagră, care se anunţa a fi dificilă. Din păcate au avut loc incidente în Cuba, discoteca unde ne aflam (au intrat câţiva indivizi străini de Medifun care au făcut scandal şi s-au încăierat cu câţiva concurenţi) aşa că lista neagră s-a suspendat pentru următoarea noapte şi noi am plecat cu buza umflată la cămin. DE notat în această seara a fost proba de travestiţi unde colegul meu de echipă, Alin a reuşit să se costumeze cât mai natural şi să ia locul 1.
Organizarea s-a dus de râpă începând cu sâmbătă. La probele sportive rămase nu au venit decât 2 organizatori, care, nefăcând faţă a trebuit să ne arbitrăm noi pe noi înşine. Bucuria noastră a fost că am reuşit să obţinem locul 1 la baschet fete, Miri şi Adelina făcând minuni şi bătând tot ce au găsit în cale. Voleiul s-a anulat din lipsă de timp. Probele de iarbă de anul acesta s-au transformat în probe pe ciment (s-a ţinut la Promenada), ca să numai zic că au fost enorm de puţine în comparaţie cu alţi ani. Eu am participat la o probă î care mi se cerea să obţin cât mai multe produse care însumate să dea valoarea de 240 lei. Sceneta noastră, având în vedere că nu am exersat-o prea mult anul acesta, nu ne-a ieşit chiar aşa cum ne doream noi, dar în mare, lucrurile au evoluat bine. Din păcate în noaptea de sâmbătă spre duminică tot în Cuba am ţinut cheful, numai că de data aceasta intrarea s-a făcut pe baza ecusonului de membru de echipă şi s-au angajat câţiva paznici pentru a mai evita neplăcerile. Tot în această seară s-a dat şi lista neagră. Având în vedere că lista originală fusese părădată şi aflată de membrii uneia dintre echipe, s-a procedat la schimbarea ei rapidă, aşa încât lista a devenit una prea accesibilă şi nu s-a cerut decât o oră pentru îndeplinirea ei. Şi aici echipa mea s-a descurcat la înălţime, reuşind să aducem 9 din cele 10 lucururi cerute.
Ziua de duminică, era rezervată ca în fiecare an organizării paradei Medifunului şi a probelor speciale, cu punctaj dublu de la Teatrul de Vară. Din păcate a plouat mult în dimineaţa de duminică, iar organizatorii, deosebit de fricoşi şi fără idei, au decis anularea paradei şi a probelor de la Teatrul de vară şi ţinerea ultimei zile de Medifun tot în Club Cuba. Aşa că, a zecea ediţie a Medifunului, ediţia care voia să fie aniversară, purtând dealtfel numele de Medifun de 10, s-a transformat în mod trist şi patetic în Medifun de Cuba. Personal consider că aceasta a fost cea mai slabă organizare din cele 5 medifunuri trăite de mine şi ediţia unde eu m-am distrat cel mai puţin. Dar asta e situaţia. Probele de duminică n-au fost pe departe la fel de reuşite şi de tari ca în anii trecuţi. Totul a ieşit un fiasco, şi ca şi făcut, în ceea ce priveşte echipa mea, Aiurel, am dat-o în bară mai la toate probele. De exemplu eu am picat întâmplător la proba de karaoke şi am falsat atât de tare, că până şi un măgar cred că răgea mai melodios. Am trăit toţi cu sufletul la gură lista finală a locurilor şi premierea. Deşi nu ne aşteptam, am reuşit să luăm locul 3. Bucuria a fost enormă, bineînţeles, având în vedere că mai mult de jumate din membrii echipei erau la primul lor medifun. Îmi amintesc că eu la primul meu Medifun am luat locul 8. Cu toate că în plan personal, acest loc 3 de anul acesta reprezintă un regres (faţă de locul 1 de anul trecut) totuşi nu pot ascunde faptul că mă simt fericit că l-am obţinut şi bucuros că am reuşit să trec cu bine şi cu capul sus de primul meu Medifun în care am fost şef şi a trebuit să coordonez o echipă. Pentru mine este un pas înainte. Un singur regret am, acela că a fost deasupra mea, pe locul 2 echipa MM-ului, ai cărei membrii nu au ezitat să râdă de mine şi să mă ia peste picior pentru faptul că echipa lor a fost superioară echipei mele (ei uită probabil că anul trecut ei au lua locul 3 iar echipa mea locul 1). Asta e, lipsa veteranilor echipei şi a vechiului şef, Marius Ciorba, s-au simţit şi echipa a fost nevoită să regreseze un pic. Dar hei, am fost totuşi pe podium, deci ... să cânte muzica, să curgă vinul, am luat locul 3!
Din cauza crizei, probabil anul acesta nu ni se vor mai înmâna cupe la locurile 1-3, ceea ce mă întristează, având în vedere că aş fi vrut şi eu să am un trofeu în vitrină, cu care să mă pot mândri. Bine, ca să fiu sincer, nici măcar baxul de bere, atât de banal nu am reuşit să-l obţinem încă, d-apoi cupa. Rămâne să mai aşteptăm câteva zile, să vedem ce se va întâmpla.
Un alt lucru care mă bucură este că am reuşit să-mi fac mulţi prieteni noi şi să-mi întăresc prieteniile cu cei vechi. Urmează ca săptămâna ce vine să mergem toată echipa şi să sărbătorim pe Malul Mureşului la o bere şi un grătar. După cum spunea Moni, o membră a echipei : ,,Sper să mai rămânem o echipă şi după terminarea Medifunului". Eu sper că da, trag nădejde că da.
În concluzie, Medifunul de anul acesta a fost o nouă şi frumoasă experienţă din viaţa mea, pe care să o adaug la lista aventurilor mele, un Medifun în care am învăţat cum se conduce şi coordonează o echipă, dar şi cum să iau notă şi să le ascult şi lor doleanţele şi să-mi cer scuze atunci când greşesc. A fost un Medifun al câştigului, un Medifun al prieteniei. Închei, având speranţa în suflet că prietenii care mi i-am făcut anul acesta îmi vor rămâne o viaţă şi că anul ce va veni va însemna reînvierea echipei şi reparticiparea în acelaşi efectiv (poate cu Ruxandra, Ana Codreanu, Marius Ciorba şi alţi veterani indispensabili) la Medifun 2011. Felicitări echipa Aiurel! Am învins!

Completare (18 mai) :
M-am trezit astăzi atacat de către cineva pe motivul că nu recunosc meritele adevărate pe care le au colegii de la Petru Maior în organizarea echipei şi în câştigarea probelor şi a locului 3 de anul acesta. Declar din capul locului că aceste acuzte sunt false. Am fost încă de anul trecut prieten bun cu o parte din ei, iar anul acesta mi-am făcut mulţi alţi prieteni de la Petru Maior. Atât anul trecut, cât şi în acest an membrii echipei proveniţi de la Petru Maior au dat dovadă de profesionalism cât şi de competenţă, fiind o componentă importantă şi indispensabilă în formarea echipei şi a victoriei ei. Dealtfel, anul acesta a fost o echipă chiar mai mult compusă din colegi de la UPM decât de la UMF, dar se pare că acest lucru nu are importanţă pentru anumite persoane. Vlad, şeful secund al echipei a fost unul dintre cei mai buni membri ai echipei, a obţinut foarte multe puncte şi coordonat foarte bine lucrurile unde a participat. Dealtfel, toţi colegii de la UPM au dat dovadă de profesionalism. Adelina şi Miri au obţinut locul 1 la basket fete, Tudor şi Tibi s-au ocupat de partea tehnică, etc. Dealtfel, e interesant că niciun membru al echipei nu s-a simţit atacat de faptul că ar fi fost marginalizat sau că nu i s-au recunoscut drepturile şi importanţa lor, dar o persoană care nu a făcut parte din echipă îndrăzneşte să profere acuzaţii care nu au dealtfel nicio acoperire. Am fost şi rămân prieten bun cu toţi colegii de la Petru Maior, recunosc oficial în faţa tuturor importanţa deosebită în formarea şi mersul echipei şi vreau să-i felicit pe toţi pentru prestanţa lor la ultimul Medifun! Locul 3 obţinut nu se datorează numai unei singure persoane (cum sunt acuzat dealtfel), şi nici nu numai al colegilor de la UMF! Locul 3 şi bucuria victoriei se datorează tuturor celor 25 membri ai echipei care au luptat egal şi solidar pentru victorie, cât şi colegilor care nu au făcut parte oficial din echipă, dar ne-au ajutat permanent cu ce au putut ei. Felicitări tuturor şi mai ales felicitări colegilor de la Petru Maior pentru prestanţa lor!