Scrisoarea lui Ion Antonescu către Gheorghe Brătianu

Motto : ,,Prefer să mor în mocirla unei Românii Mari, decât să trăiesc în paradisul unei Românii mici!" Ion Antonescu

Astăzi, navigând pe net, am dat întâmplător peste un articol care transcrie exact scrisoarea trimisă de Mareşalul Ion Antonescu, în data de 29 octombrie 1942, către unul din şefii Partidului Naţional Liberal, respectiv Gheorghe Brătianu. Voi transcrie şi eu exact textul acelei scrisori, fără să fac vreo modificare la el şi vă voi lăsa pe voi să-l comentaţi. Vă voi da vouă ocazia să decideţi, după ce veţi citi aceste rânduri, dacă mareşalul a gândit corect luptând dincolo de linia Nistrului, sau dacă a înfăptuit o eroare.

"A mă fi oprit pe Nistru şi a retrage forţele din Rusia înseamnă pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-o dată totul, toate sacrificiile făcute la trecerea Prutului, acţiune în contra nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pe vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm şi avem datoria sacră să luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le mai lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi copiilor noştri; în sfârşit, însemnează din cauza nestabilităţii şi feloniei pe care mă sfătuiţi să o practic - şi aceasta este cea mai mare crimă - a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală. Gestul pe care mi-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei ar începe instaurarea anarhiei în ţară. Comuniştii, legionarii, jidanii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinii, a liniştii, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului. Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare, al unui om de stat nu numai inconştient, dar nebun."
29 octombrie 1942

P.S. : Acest articol este preluat din cartea "Basarabia în timpul celui de-al doilea război mondial" de Anatol Petrencu