Ambiţiile lui Petru Rareş

Anii : 1527-1538
Principalul vinovat : Petru Rareş,domnul Moldovei
Greşeala : A intrat în conflict cu toate statele vecine,fără a se bizui pe niciun aliat
Motivaţia : Ambiţiile sale de a crea din Moldova un stat puternic şi eventual de a încerca o centralizare politică a celor trei principate româneşti,au dus la declanşarea unor conflicte repetate cu toţi vecinii săi
Urmările : Statele vecine Moldovei vor declanşa fiecare un atac asupra lui Petru Rareş, în 1538, deposedându-l de toate cuceririle sale de până atunci şi obligându-l să renunţe la tron, Moldova intrând şi ea ca şi Muntenia sub suzeranitatea otomană, urmând să plătească tribut


Petru Rareş ajunge domn al Moldovei în anul 1527,în urma uciderii lui Ştefan IV cel Tânăr (1517-1527), de către boierii care erau în conflict cu el. Fire ambiţioasă şi încrezută,dar şi curajos şi inteligent,a înţeles importanţa momentului istoric în care se afla şi şansa lui de a deveni un conducător mare al Europei, peste un stat centralizat,cu mult mai întins decât acela pe care-l moştenise.Cu un an în urmă,armata maghiară era zdrobită la Mohacs,iar ultimul descendent al familiei Iagello, regele Ludovic II (1516-1526),murea la scurt timp, lăsând Ungaria ocupată de otomani,fără urmaş la tron.Astfel că se vor forma două tabere rivale pentru accesul la tronul Ungariei.Pe de o parte se afla Ioan Zapolya,susţinut de turci,contracandidadtul său, susţinut de habzburgi, fiind Ferdinand de Austria,fratele împăratului Imperiului Romano-German,Carol Quintul. Petru Rareş se va amesteca în acest conflict,ţinând partea celui dintâi.După 2 ani de campanii grele în care domnul moldovean va cutreiera Ardealul în lung şi-n lat,purtând numeroase bătălii,tabăra lui Ioan Zapolya iese învingătoare,noul rege maghiar răsplătindu-l pe Rareş cu întinse teritorii transilvănene. După ce în 1527-1529 intra în conflict cu austriecii,în anul 1530 intră în conflict şi cu polonii pe care-i atacă, încercând să recupereze Pocuţia,teritoriu obţinut de moldoveni încă din 1387 de Petru Muşat şi recuperat de Ştefan cel Mare în 1501,dar pierdut de Bogdan III cel Orb în 1506.Campania contra Poloniei se va încheia cu un eşec,dar ceea ce va conta mai mult este că domnul moldovean strica relaţiile şi cu vecinul din nord. Observând că turcii obţin din ce în ce mai multă putere şi relaţiile sale de prietenie cu Zapolya nu-i aduceau niciun beneficiu, ambiţia sa de a crea un stat centralizat românesc risipindu-se,în anul 1534 decide să rupă alianţa cu regele maghiar şi-l capturează la Mediaş pe trimisul otomanilor în Transilvania Aloisio Gritti, pe care-l va ucide şi apoi va trece de partea lui Ferdinand de Austria, rupând relaţiile de prietenie cu Zapolya şi pregătind o campanie de ocupare şi alipire a Transilvaniei la Moldova. Decizia lui din 1535 de a invada Muntenia şi a-l proclama domn pe Radu Paisie, un domn total subjugat lui Rareş, care dealtfel gândea o soartă similară şi Munteniei,precum cea a Transilvaniei,îl vor provoca pe sultanul otoman Soliman Magnificul, ca în 1538,după ce a rezolvat toate problemele sale din Persia şi de la Dunăre, să pornească o campanie de pedepsire împotriva domnului moldovean. Situaţia lui Petru Rareş era critică.Intrând în conflict cu fiecare dintre vecinii săi, el se găsea în faţa campaniei otomane fără de niciun aliat pe care să se sprijine. În schimb,toate statele vecine se vor folosi de acest prilej pentru a-l ataca şi a-l deposeda de teritoriile cucerite. În disperare de cauză,Rareş încheie câte o înţelegere cu Polonia,căreia îi cedează pentru totdeauna Pocuţia şi cu Ungaria,căreia îi restituie toate posesiunile sale din Transilvania şi înfrânge la Ştefăneşti oastea tătară trmisă de otomani pentru a-l slăbi de domnul moldovean. Din păcate însă,trădat de boierii cei mari ai ţării şi presat de armata otomană,unită cu cea munteană, care se ridica la peste 150000 de oameni,Petru Rareş se vede nevoit să renunţe la tron şi să fugă în Transilvania. În locul lui turcii vor pune domn pe Ştefan V Lăcustă, vor dezlipi de la Moldova întreg litoralul şi Cetatea Tighina şi le vor transforma în raia şi vor impune Moldovei aceaşi situaţie ca cea existentă în Muntenia, aceea de stat vasal,plătitor de tribut. Petru Rareş va reuşi să-şi recupereze tronul în 1541,dar până la moartea sa în 1546 nu se va mai ridica împotriva turcilor şi nici nu va mai gândi campanii ample cu scopul centralizării celor trei state româneşti. Puţinele sale camanii, cele din Ardeal, se vor sfârşi cu un eşec în 1544,când Rareş nu reuşeşte să mai recupereze nicio parte a teritoriului pierdut în 1538.
Cu toate că dorinţele sale erau productive şi ar fia dus bunăstare şi forţă Ţărilor Române,care dacă s-ar fi centralizat ar fi devenit un stat important în regiune,stilul lui neatent şi iresponsabil de a-şi pune în aplicare ideile îl va duce la declanşarea unui conflict deschis cu toţi principii vecini lui şi la pierderea a tot ce construise timp de 11 ani! În urma eşecului său, Moldova va pierde întreaga sa ieşire la mare,teritoriile din Ardeal, Pocuţia, dar mai ales libertatea. Începând cu 1538 Moldova va fi aproape permanent în stare de vasalitate faţă de Imperiul Otoman şi va plăti un tribut care se va mări de la an la an. Un ideal măreţ, tipic perioadei istorice în care se afla, aceea de centralizare politică se va termina prin înrobirea ţării sale şi pierderea tuturor posesiunilor sale. În urma eşecului lui Petru Rareş Moldova nu se va mai ridica niciodată la un nivel superior care să-i permită să se impună în Europa.