Eşecul unei dorinţe care începuse frumos

Anii : 1598-1601
Principalul vinovat : Mihai III Viteazul, domnul Munteniei
Greşeala : Nu şi-a ales un singur aliat cu care să colaboreze în dorinţa lui de centralizare
Motivaţia : Dorea să centralizeze în termen foarte scurt şi dintrodată toate teritoriile locuite de români într-un singur stat şi pentru asta a făcut promisiuni tuturor vecinilor săi că-i va sprijini contra celorlalţi, în cazul în care primeşte teritorii
Urmările : Deşi a fost primul care a reuşit să creeze un stat românesc centralizat, acesta se va nărui din cauza faptului că Mihai Viteazul nu a avut răbdarea să-l construiască încet şi temeinic.


Mihai III Viteazul a fost domnul Munteniei între anii 1593-1601. El reuşea să fie primul care îndeplinea dorinţa de aproape un secol pe care o aveau domnii Ţărilor Române, aceea de a centraliza toate teritoriile româneşti sub conducerea unui singur domn. Am văzut că Petru Rareş a eşuat în încercarea lui. Nici alţi domni, la fel de dornici precum Petru Cercel nu vor reuşi să pună în aplicare acest proiect centralizator, cu toate că beneficia de sprijinul politic a lui Henric III al Franţei. Situaţia politică europeană a perioadei în care va ajunge domn Mihai Viteazul îi va permite să reia vechea luptă a centralizării româneşti şi, pentru un an să o pună în aplicare.
După ce în anii 1594-1595 obţine unele victorii împotriva turcilor şi tătarilor şi îşi obţine o oarecare independenţă în mişcări, Mihai Viteazul încheie în 1598 un tratat de alianţă cu împăratul Rudolf II al Imperiului Romano-German. Este momentul când domnul muntean aderă la Liga Sfântă,care lupta împotriva Imperiului Otoman şi de asemenea momentul când el va începe jocurile politice cu vecinii săi. Prin tratatul dintre el şi Rudolf II, Mihai se angaja să-i acorde sprijin împăratului când va avea nevoie, împotriva Poloniei, Rusiei, Imperiului Otoman şi a vecinilor imperiali din vest, cât şi predarea Unagriei eliberate şi a unui vast teritoriu balcanic, dacă împăratul îl recunoaşte ca şi domn al întregului teritoriu dintre Carpaţii Păduroşi şi Marea Egee şi râurile Tisa şi Nipru. Din start observăm că Mihai Viteazul avea intenţia nu numai să centralizeze un stat român al cărui unic conducător să fie, ci dorinţa lui era de a centraliza întreg spaţiul locuit în antichitate de traci. Un plan foarte îndrăzneţ şi greu de executat, mai ales pentru o ţară mică şi slăbită cum era Muntenia, dar realizabil, cel puţin parte din el, dacă domnul muntean ar fi rămas consecvent acestui tratat şi nu ar fi comis şi alte greşeli.
Abdicarea principelui transilvănean Sigismund Bathory în 1599 şi dorinţa noului principe Andrei Bathory de a se alia cu turcii, îl fac pe Mihai Viteazul să intre rapid în acţiune şi să ocupe armat Transilvania în toamna anului 1599. În anul viitor, după o incursiune peste Carpaţi, în Moldova, îl goneşte pe Ieremia Movilă şi alătură şi teritoriul moldovean statului său. Reuşea deci să creeze o uniune personală, un început de centralizare politică a teritoriilor româneşti, un punct de plecare pentru realizarea dorinţei sale de a centraliza întreg spaţiul trac. Dacă s-ar fi oprit aici, şi-ar fi întărit alianţa cu unul din statele vecine şi ar fi luat măsuri administrative centralizatoare, poate România ar fi avut şansa de a rezista încă de pe atunci ca şi stat unitar şi centralizat. Dar Mihai va decide să lase dieta Transilvaniei să se ocupe de administraţia Ardealului şi pe boierii moldoveni să conducă Moldova. Domnul muntean nu creea astfel un stat centralizat, ci mai degrabă unul federal, care putea uşor să fie destrămat.
Fiind nemulţumite cu noul stat creat şi cu faptul că prin această centralizare le erau lezate interesele, ţările vecine lui Mihai vor voi să-l detroneze pe domnul muntean şi să destrame România. În acest moment, în loc să-şi aleagă un singur aliat cu care să lupte alături contra celorlalţi, Mihai va încerca să se alieze cu toată lumea împotriva tuturor. Am văzut deja care era oferta către Imperiul German. Poloniei îi promitea ajutor armat şi economic contra Rusiei,Imperiului German şi Imperiul Otoman, dacă era recunoscut ca şi conducător al teritoriului din Pocuţia la Marea Egee şi de la Dunărea de Mijloc (Panonia) până la Nipru. Rusiei îi promitea cam acelaşi lucru, pentru acelaşi teritoriu, iar otomanilor le promitea că dacă-l vor sprijini să devine domn din Carpaţii Păduroşi la Dunăre (de Mijloc şi Inferioară) şi Nipru, se va retrage din Liga Sfântă şi va ajuta armat şi economic Poarta. Curios lucru, singurul vecin care va aproba propunerea domnului muntean, va fi Imperiul Otoman. Era prea târziu însă. În toamna anului 1600 germanii se aliază cu nobilimea transilvană şi-l înfrâng pe Mihai la Mirăslău. Polonii vor invada Moldova în acelaşi timp şi centralizarea politică reuşită în acel an se va destrăma. Mihai Viteazul va încerca să refacă statul cntralizat, obţinând alte victorii, dar va fi ucis pe 9 august 1601 din ordinul împăratului german.

Un proiect care începuse bine, va sfârşi în ruină exact precum cel al lui Petru Rareş, cu 62 de ani înainte. Mihai Viteazul reuşea să creeze un stat centralizat român, dar fiind purtat de lăcomie şi de lipsă de măsură, va tinde să obţină întreg teritoriul trac într-un singur an. Centralizarea lui va eşua, iar Statele Româneşti vor mai suferi încă 260 de ani, până la 1861, când Alexandru Ioan Cuza le va uni pentru totdeauna. Poate că dacă s-ar fi limitat la acele teritorii aparţinând celor trei principate româneşti independente, această centralizare ar fi avut succes. şI dacă s-ar fi aliat cu un singur vecin, de preferinţă Poarta Otomană, atunci ar fi avut cine să-i apere acest stat nou format. Mihai Viteazul rămâne în memoria poporului român drept unul din cei mai mari conducători pe care i-a avut şi primul care a reuşit să unească parte din teritoriile locuite de români într-un singur stat. Dar greşelile lui de tactică vor duce la năruirea unui ţel al unei întregi generaţii.