miercuri, 9 februarie 2011

Un domn trufaş şi ambiţios

Anii : 1637-1653
Principalul vinovat : Vasile Lupul, domnul Moldovei
Greşeala : A declanşat un război cu Muntenia, din ambiţia lui de a-l îndepărta pe Matei Basarab, ducând la secătuirea armatelor şi finanţelor celor trei ţări române
Motivaţia : Existau neînţelegeri personale între cei doi domni, iar Vasile Lupul, dorind să-şi îndepărteze rivalul, se va folosi de funcţia pe care o avea pentru a introduce ambele state în război
Urmările : Cele trei state româneşti îşi vor pierde mare parte din armată şi din finanţe, slăbindu-le împotriva vecinilor lor, care le vor acapara pe rând


Vasile Lupul a fost domnul Moldovei între 1634-1653. El a rămas în istorie ca un domn care a dezvoltat cultura şi arta în Moldova, în timpul lui apărând curentul baroc în Moldova şi tot atunci deschizându-se locaşuri de cultură şi de tipărit noi. Dar din păcate, Vasile Lupul rămâne în istorie şi ca un domn arogant şi iresponsabil. Trufia şi ambiţia lui au fost pricina unor lungi războaie cu Muntenia, în care a curs sângele poporului român, armatele ambelor principate având de suferit, cât şi finanţele din cancelariile domneşti. În 1637 Vasile Lupul convinge pe turci că Matei Basarab, domnul Munteniei între 1632-1654, unelteşte împotriva lor şi primeşte de la ei permisiunea ca să-l detroneze. Dar intrând în Muntenia cu oaste, domnul muntean îl atacă şi-l înfrânge. Arzând de răzbunare, Vasile Lupul va năvăli din nou în 1639, dar rivalul său îl înfrânse la Nenişori, pe Valea Iolomiţei şi-i distrusese armata, domnul moldovean scăpând doar ascunzându-se în Cetatea Brăilei, deţinută de turci. Abia în anul următor, în 1640, prin mijlocirea pricipelui transilvănean Gheorghe Rakoczi I (1630-1648)cei doi domni se împacă. Dar poziţia lor din anii ce vor veni referitor la comportamentul faţă de Poarta Otomană îi va transforma iar în inamici. Dacă Matei Basarab era de partea polonilor contra turcilor, domnul moldovean îi va primi pe trimişii poloni cu răceală, declanşând noi conflicte între el şi domnul muntean. Abia în 1645, în urma căsătoriei fiicei sale Maria cu marele hatman al Lituaniei, Ianuş Radziwil, va interveni o împăcare între el şi poloni. Dar pacea nu dură mult, căci în scurt timp cazacii se vor răscula contra polonilor şi îl vor ataca şi pe domnul moldovean, în 1650, împreună cu tătarii. Doi ani mai târziu, în 1652, Vasile Lupul îşi mărită cealaltă fiică, Ruxandra, cu Timuş Chmielnicki, fiul şefului cazacilor, asigurându-şi astfel prietenia lor. Creându-şi Vasile Lupul un aliat aşa de important precum cazacii şi profitând de faptul că principele transilvănean Gheorghe Rakoczi I murise în 1648, iar fiul său, Gheorghe Racoczi II nu intenţiona să-l ajute pe Matei Basarab, renăscu dorinţa lui de răzbunare pe domnul muntean şi hotărî în 1653 să-l gonească din domnie. Dar Matei Basarab va acţiona primul, uneltind cu logofătul moldovean Gheorghe Ştefan, cu care năvăleşte în Moldova şi-l alungă pe Vasile Lupul. Acesta, nervos, cere ajutorul ginerelui său şi împreună cu cazacii reintră în Moldova, îl înfrâng pe Gheorghe Ştefan la Popricani şi apoi năvăleşte în Muntenia, dorind detronarea lui Matei Basarab. Dar în ajutorul domnului muntean va veni totuşi şi principele Transilvaniei şi oştile muntene unite cu cele transilvănene îl vor înfrânge pe Vasile Lupul la Finta, în apropiere de Târgovişte şi-l vor obliga pe Vasile Lupul şi ginerele său să fugă în Moldova, unde Gheorghe Ştefan va relua domnia şi-i va da pe mâna turcilor. Turcii îl vor închide pe domnul moldovean în Cetatea celor 7 turnuri la Istanbul şi-i vor da drumul abia când fiul său, Ştefan va prelua tronul Moldovei în 1659.
Cu toate că domnul moldovean fusese înfrânt şi gonit din domnie, acţiunile sale născute din trufie de a porni războaie contra Munteniei vor lăsa urme adânci în viitorul ţărilor române. În primul rând oştile Munteniei şi Transilvaniei erau obosite şi răsfirate de cât luptaseră, iar oastea Moldovei era aproape nimicită total. După 20 de ani de lupte cele trei principate româneşti vor avea armate foarte slabe, fiindu-le greu să reziste militar vecinilor lor. De asemenea toate trei vor suferi financiar în urma acestor campanii lungi de aproape 20 de ani, opera culturală începută în spaţiul românesc fiind foarte greu de întreţinut. Urmările acestei pustiiri a spaţiului românesc vor fi grele. Otomanii vor interveni din ce în ce mai des în Muntenia şi Moldova, schimbând domnii între ei la intervale foarte scurte şi provocându-i să ducă lupte pentru domnie, deoarece niciuna din ţările româneşti nu mai deţinea acum o armată capabilă să se opună turcilor. Cât priveşte Transilvania, ea va fi curând invadată de germani, care vor declanşa un război cu turcii şi o vor ocupa până la sfârşitul secolului. Ambiţia şi trufia unui singur om, va duce în decurs de numai câţiva ani la eşecul unei întregi campanii anti-otomane gândite de Matei Basarab şi Gheorghe Rakoczi I şi la o tragedie imensă. Ultima încercare a unui domn român de a se lepăda de turci se va încheia cu un eşec.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu